бра́жник
noun, masculine, animate, countable
common- 1.
drunkard; tippler
Он слыл известным бра́жником. - He was known as a notorious drunkard. - 2.
debauchee; reveler
Declension
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nom.nominative | бра́жник | бра́жники |
| gen.genitive | бра́жника | бра́жников |
| dat.dative | бра́жнику | бра́жникам |
| acc.accusative | бра́жника | бра́жников |
| inst.instrumental | бра́жником | бра́жниками |
| prep.prepositional | бра́жнике | бра́жниках |























