бре́кет
noun, masculine, inanimate, countable
common- 1.
brace; orthodontic bracket
Мне поставили брекеты год назад. - I got braces a year ago.
Declension
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nom.nominative | бре́кет | бре́кеты |
| gen.genitive | бре́кета | бре́кетов |
| dat.dative | бре́кету | бре́кетам |
| acc.accusative | бре́кет | бре́кеты |
| inst.instrumental | бре́кетом | бре́кетами |
| prep.prepositional | бре́кете | бре́кетах |























